Intrebari

 

Intrebari » Intrebari despre clienti

Cine sunt pacientii psihoterapeutilor?

Jerome Frank (1993) propune o impartire a pacientilor in cinci categorii. Acestea ar fi: psihoticii, nevroticii, cei zdruncinati din punct de vedere psihologic, cei al caror comportament creeaza probleme celor din jur si cei nemultumiti de ei insisi.

Psihoticii sunt cei care traiesc experiente halucinatorii, au idei delirante, nu isi pot indeplini rolul social si, per ansamblu, au pierdut contactul cu realitatea. In general se accepta ca aceste tulburari sunt determinate in mare parte de abnormalitati neurofiziologice, adesea cu importante componente genetice. Numarul acestor pacienti care apeleaza la psihoterapie nu este prea mare, datorita incapacitatii lor de relationare in plan real ca si multitudinii de servicii de care au nevoie, cel mai adesea in spitale si camine. Psihoterapia de suport, directionata catre imbunatatirea moralului pacientilor si a familiilor lor, o mai buna adaptare la stres si facilitarea reintegrarii sociale, poate si trebuie sa faca totusi parte din serviciile medicale oferite acestei categorii. Probabil datorita componentei organice, Frank include in aceasta categorie de pacienti si pe cei cu afectiuni somatice cronice - de exemplu, diabet, epilepsie, scleroza multipla, etc - precum si pe cei cu afectiuni psihosomatice - de exemplu, astm, ulcer peptic, eczeme, etc. La primii, debilitarea psihologica poate fi mai importanta decat cea somatica, datorita stresului adaptativ, sentimentelor de inadecvare sociala si preocuparilor legate de viata si moarte. La cei din urma, cu afectiuni psihosomatice, stresul emotional care a contribuit la geneza bolii somatice poate fi explorat benefic in psihoterapie.

A doua categorie de pacienti ii include pe cei nevrotici, afectati aproape permanent de o stare afectica disforica, care afiseaza pattern-uri comportamentale inadecvate sau se prezinta cu plangeri somatice fara substrat organic. Desi factorii organici nu au fost complet exclusi, cele mai multe dintre nevroze implica factori psihologici, de genul deprivarilor si traumelor timpurii, care au afectat procesul de maturizare. De aceea, psihoterapia este considerata ca fiind tratamentul de alegere, uneori in conjunctie cu cel medicamentos, pentru acesti pacienti.

A treia categorie, a celor zdruncinati psihologic (si care corespunde categoriei DSM a tulburarilor de adaptare), este constituita din pacienti incapabili sa se adaptateze unor situatii stresante prezente, cum ar fi pierderile de orice fel (deces in familie, divort, plecarea de acasa a unui copil-adult, pensionare, concediere, etc), neintelegerile cu partenerul de viata, schimbarile in mediul de lucru (noi responsabilitati, un nou sef, schimbarea orarului, etc.) sau in familie (aparitia unui nou copil, intrarea in adolescenta a unuia dintre copii, etc.). Desi simptomatologia acestor pacienti poate lua acelasi aspecte ca si in cazul primelor doua categorii, in functie de severitatea stresorului, o scurta interventie psihoterapeutica este de obicei suficienta pentru resutaurearea echilibrului.

A patra categorie include pacienti care, prin comportamentul lor, produc suferinta sau stres celor din jurul lor, cum ar fi ”copii-problema,” sotii cu comportament abuziv, alcoolicii si cei cu comportament antisocial. In multe din tarile vestice si in special in Statele Unite, o parte din acesti pacienti (in special cei care abuza sau neglijeaza fizic si/sau psihologic partenerul de viata sau copii) sunt trimisi de catre instantele de judecata la psihoterapie, fie in mod obligatoriu fie ca alternativa la alte penalizari. Psihoterapia cu acesti gen de clienti este dificila, intrucat adesea clientul nu este motivat sa isi schimbe comportamentul, vazut ca acceptabil, in conformitatea cu sistemul propriu de valori deviante.

Ultima categorie, a celor nemultumiti de ei insisi, este adesea formata din acei membri ai societatii care au un statut social si educational peste medie. Preocuparile lor se centreaza in jurul chestiunilor de identitate, de exploatare a potentialului lor creator si adaptativ. Sunt oameni nemultumiti de raspunsurile gasite la marile intrebari legate de existenta, care stiu ca pot lua de la viata mai mult decat o fac in prezent si care sunt intr-o permenenta cautare si evolutie. O parte din ei sunt atrasi de psihoterapie, iar alta parte se indreapta catre miscarile spirituale si religioase. In general, aceasta categorie prefera modalitatile de psihoterapie orientate catre explorarea de sine si cu un inchegat sistem explicativ, de genul psihanalizei freudiene sau jungiene, si mai putin catre cele comportamentale, centrate pe actiune.

Frank, J. D., & Frank, J. B. (1993). Persuasion and healing. A comparative study of psychotherapy. Baltimore: The John Hopkins University Press.

Daca doriti o programare in vederea unei consultatii, mergeti la pagina de contact.

 
 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.