Intrebari

 

Intrebari » Intrebari despre clienti

Cum e corect, client sau pacient?


Se folosesc ambii termeni.

Traditional, termenul de pacient a fost folosit de catre Freud si scoala psihanalitica pe care a fondat-o. Atat Freud cat si cei care i-au urmat au fost medici si in mod firesc i-au numit pacienti pe cei care apelau la ei. In plus, ei intelegeau problematica psihologica umana folosind un model medical. Chiar daca intre timp psihanaliza s-a modernizat foarte mult, termenul de pacient a ramas larg folosit, al tinzand sa fie inlocuit cu cel de analizant. Legat de acest model medical, termenul de pacient implica existenta unei boli, a unei dereglari sau deviatii de la normal care are o cauza si deci un tratament pe care numai un specialist sau expert il cunoaste. Aceste implicatii exlud posibilitatea intrarii in terapie a indivizilor fara patologie, accentueaza imbalanta de putere deja existenta in orice relatie terapeutica, si exonereaza individul de responsabilitatea schimbarii (nimeni nu e responsabil pentru boala sa si nimeni nu se trateaza singur).

Carl Rogers a propus, in lucrarea sa "Psihoterapia non-directiva" (1942), înlocuirea termenului de pacient cu cel de client. Aceasta lucrare a pus bazele unui scoli terapeutice numite ulterior "terapie centrata pe client". Termenul de "client" este lipsit de conotatiile patologice ale termenului "pacient", exprimand convingerea ca cel care apeleaza la psihoterapeut nu este bonav, ci se afla într-o situatie de impas, de blocaj a resurselor sale personale. De aceea consider ca termenul de client este mult mai adecvat, chiar daca are o rezonanta comerciala, dar exprima mai bine raporturile dintre cel care solicita niste servicii si profesionistul care i le ofera, fara alte implicatii legate de geneza problemelor psihologice sau de raportul de putere dintre cei doi.

Psihologul Sen Alexandru are un punct de vedere interesant. Dupa parerea sa, notiunea de client "prezinta avantajul de a defini fara ambiguitate relatia dintre psiholog si solicitantul de servicii psihologice in spiritul economiei de piata dar nu si pozitia aceluiasi client in cadrul demersului clinico-psihologic. Clientul care cumpara un obiect oarecare poate da indicatii asupra formei, dimensiunilor, calitatilor, utilitatii obiectului solicitat dar el nu intervine nemijlocit in confectionarea lui, participarea lui ramanand exterioara. Dimpotriva, cel ce se implica in intr-o relatie de "cumparare" de servicii psihologice nu le va putea obtine la un nivel calitativ semnificativ decat in masura in care va fi in stare sa accepte rolul de "coautor" al demersului restructurant, de colaborator activ al psihologului si ca atare el va influenta in fiecare clipa desfasurarea acestui proces in toate etapele sale. De aceea, denumirea de subiect mi se pare mai potrivita acestui personaj esential al scenariului clinico-psihologic. De fapt, adeseori, sarcina ce ne revine ca psihoterapeuti este tocmai aceea de a ajuta unui "obiect" sa devina "subiect" in procesul rezolvarii problemelor sale existentiale." (din cartea "Psihologia clinica in viziunea practicianului")

Daca doriti o programare in vederea unei consultatii, mergeti la pagina de contact.

 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.