Generalitati
 


Generalitati » Definirea psihoterapiei

Chiar daca pare un pic scolaresc sa incepem cu definitia psihoterapiei, trebuie sa stabilim impreuna, de la inceput, despre ce vorbim pe site-ul acesta.

In primul rand, psihoterapia este atat o teorie cat si o practica, jumatate stiinta si jumatate arta, care prespune urmatoarele conditii:
  1) exista un profesionist, cu o pregatire specifica, numit psihoterapeut. Fara o pregatire (formare) adecvata si recunoscuta de organizatiile profesionale, nimeni nu poate pretinde ca face psihoterapie. Uneori, in terapia de cuplu sau in terapia de grup, exista doi psihoterapeuti (co-terapeuti).
  2) exista deasemeni un client individual (cel mai adesea), un cuplu, o familie sau un grup avand calitatea de client.
  3) clientul solicita ajutorul psihoterapeutului. Trebuie asadar sa existe o cerere clar exprimata, inechivoca, de ajutor. Psihoterapia nu se poate practica impotriva vointei cuiva. In cazul copiilor sau al pacientilor psihotici, cererea de ajutor trebuie formulata de parinti, respectiv de apartinatori sau de persoanele indreptatite legal.
  4) solicitarea de ajutor a clientului trebuie sa se refere la probleme de natura psihologica sau la probleme somatice (corporale) banuite a avea o cauza psihologica. In categoria problemelor de natura psihologica intra nu numai problemele individuale, ci si cele referitoare la relatiile cu alte persoane.
  5) psihoterapeutul dispune de o teorie privind functionarea psihicului uman si geneza tulburarilor psihice, teorie pe care isi bazeaza tehnicile de intrajutorare. Uneori e vorba de un amestec de teorii, nu intotdeauna clar explicitate.
  6) intalnirile au loc in ceea ce se numeste cadru terapeutic: adica, au loc intotdeauna in acelasi loc (dar nu in public sau la domiciul clientului), in aceeasi zi a saptamanii si la aceeasi ora; 
  7) solicitarea ajutorului de catre client, impreuna cu angajamentul acestuia de a plati pentru serviciile primite si de a a respecta cadrul terapeutic, precum si orice alte conditii puse de terapeut si acceptate de client la inceputul terapiei, pe de o parte, si angajamentul psihoterapeutului de a furniza servicii de calitate si de a respecta demnitatea, independenta si confidentialitatea clientului, pe de alta parte, toate acestea alcatuiesc ceea ce se numeste contract terapeutic.

Psihoterapia poate fi descrisa si astfel: este o forma de tratament psihologic care are loc in cadrul si pe baza unei relatii interpersonale intre client sau pacient si terapeut. Didactic si oarecum artificial, psihoterapia poate fi considerata ca fiind compusa dintr-o componenta tehnica si una umana: prima se refera la corpul de teorii si tehnici pe care terapeutul le-a invatat in cadrul unei scoli anume de psihoterapie (exista multe astfel de scoli, fiecare cu teoria si tehnicile sale), iar a doua se refera la asa-numita relatie terapeutica, adica la relatia umana dintre cei doi protagonisti. Teoria se invata la scoala (in acest domeniu, pregatirea specifica a unui psihoterapeut se numeste "formare"), iar calitatea umana necesara dezvoltarii unei bune relatii terapeutice este o calitate sau un talent innascut, perfectionat in cadrul unei terapii sau analize personale (in care viitorul psihoterapeut se supune el insusi, ca pacient/client, unei psihoterapii). Exista multe studii care sustin ca diferentele dintre diferitele scoli terapeutice sunt prea putin importante, pentru ca de fapt nu teoria pe baza careia se desfasoara psihoterapia este importanta, ci calitatea relatiei dintre client si terapeut. Un psihoterapeut empatic si inteligent, capabil sa stabileasca o relatie de incredere, bazata pe respect si dorinta de a ajuta poate conta mai mult in ecuatia psihoterapeutica decat orice teorie.

Definitia Asociatiei Europene de Psihoterapie este ceva mai complexa, dar si mai completa:

"The practice of psychotherapy is the comprehensive, conscious and planned treatment of psychosocial, psychosomatic and behavioural disturbances or states of suffering with scientific psychotherapeutic methods, through an interaction between one or more persons being treated, and one or more psychotherapists, with the aim of relieving disturbing attitudes to change, and to promote the maturation, development and health of the treated person. It requires both a general and a specific training/education."

“Practica psihoterapiei consta din aplicarea unui tratament inteligibil, deliberat si planificat, pe baza unei instruiri generale si specifice, asupra tulburarilor aparute in comportamentul si starile apartinand starii de boala, datorate cauzelor psiho-sociale sau celor psihosomatice, prin mijloace si metode stiintifice, psihoterapeutice si nonmedicale/chimice, in interactiunea dintre una sau mai multe persoane aflate in tratament si unul sau mai multi psihoterapeuti, avand drept obiectiv eliminarea atitudinilor pertubatoare ale schimbarii si promovarea unui proces de maturizare, dezvoltare si sanatate la persoana tratata. Necesita atat o pregatire generala cat si una specifica”.

Legea 213 privind dreptul de libera practica al psihologilor, defineste psihoterapia,
in capitolul "Conditii de atestare, acreditare si certificare", astfel:

“Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si in spirit umanist (a) in scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in tulburarile psihice, psihosomatice si in tulburarile somatice si (c) in situatii de risc.”

Personal, imi place sa spun ca psihoterapia este intalnirea dintre doi oameni, din care unul are o problema iar celalalt nu se teme de problema primului.

Daca doriti o programare in vederea unei consultatii, mergeti la pagina de contact.

 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.