Blog

 

20.06.2008

Din nou despre asteptari si vinovatii


Cred ca am mai scris despre asteptari. As vrea sa o fac din nou, din alta perspectiva insa.

Faceti cumva parte dintre aceia care se simt vinovati ca ii dezamagesc pe ceilalti, ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor lor? Ei bine, atunci ar trebuie sa stiti urmatoarele: in mod normal, ar trebui sa supuneti fiecare dintre aceste asteptari unui proces de evaluare, alcatuit din cativa pasi simpli. Pot sa imi inchipui ca majoritatea oamenilor care nu au astfel de probleme trec in mod automat si preconstient printr-un asemenea proces. Dar despre ce este vorba?

1. In primul rand, ar trebui sa fiti siguri ca cererea sau asteptarea respectiva este una REALA, adica vine intradevar de la cineva si nu este doar in mintea dumneavoastra. Psihologii ar spune ca, in acest ultim caz, proiectati. De exemplu: as putea sa ma vait ca seful meu se asteapta de la mine sa fiu in fiecare dimineata la serviciu la 7,30 punct; daca l-as intreba insa, s-ar putea sa am surpriza sa aflu ca el de fapt vrea doar sa ma vada la lucru inainte de ora 8, chestia cu "7,30 punct" fiind doar in capul meu. Sentimentul de vinovatie asociat cu nerespectarea unei asemenea asteptari este complet nejustificat.

2. In al doilea rand, ar trebui sa va intrebati daca ceea ce vi se cere, presupunand ca intradevar vi se cere ceva, este REALIST. Adica, este ceva ce majoritatea oamenilor ar putea face? De exemplu: as putea sa ma vait ca seful imi cere sa pregatesc un program detaliat de reabilitare psihosociala pentru fiecare dintre pacientii mei cu abuz de alcool, in conditiile in care am 10 pacienti si doar doua ore pe zi de lucru direct cu ei. S-aveam pardon! Daca m-as simti vinovat ca nu pot sa fac asta, ar insemna sa cer de la mine mai mult decat ar putea face oricare dintre colegii mei, in locul meu.

3. Unele cereri sunt reale, sunt si realiste, dar sunt ele JUSTIFICATE? Adica raspund ele unor nevoi reale ale cerui care le formuleaza? Sunt acceptabile din punct de vedere moral? Corespund unor norme si uzante general acceptate? De exemplu: vecinul de la parter s-ar putea astepta de la mine, care stau la etajul sase, sa matur si in fata usii lui ori de cate ori matur in fata usii mele. Ca pe ce chestie? Sau seful meu s-ar putea astepta sa stau si eu peste program pentru ca el insusi a venit mai tarziu si, de nevoie, pleaca mai tarziu.

4. Acum e acum! Ce ne facem cu cererile care sunt reale, sunt realiste si sunt justificate? De exemplu: un amic se asteapta sa il ajut in elaborarea unei prezentari, numai ca pe mine subiectul cu pricina nu ma intereseaza deloc. Sau: mama vrea sa o ajut la piata, iubita vrea sa o scot in oras, fratele la un basket, iar mie mi-e un somn... Raspundem tuturor acestor cereri sau asteptari sau ne simtim vinovati ca nu o facem? Cel mai usor de luat o decizie este atunci cand interesele si nevoile celorlalti se suprapun peste ale noastre. Ce se intampla insa atunci cand acestea sunt contradictorii, ca in exemplele de mai sus? Desigur, putem da curs tuturor cererilor, trecand peste nevoile noastre si impacandu-ne constiinta ca am fost buni fii, iubiti, frati etc. Sau, la polul opus, ne vedem de interesul nostru, facem ceea ce avem chef/nevoie si... incercam sa trecem peste un eventual sentiment de vinovatie.

Paradoxal, cei mai multi dintre cei care au tendinta sa se simta vinovati ca nu isi ajuta neconditionat semenii se simt astfel in situatii care tin de primele 3 situatii, adica se simt vinovati ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor nereale, nerealiste si nejustificate ale altora. Ma rog, cel putin asa mi se pare mie, nu am ca argumente studii si cercetari. Si cred ca se intampla treaba asta pentru ca, cel mai probabil, este vorba de un soi de automatism mental care ii face sa se simta vinovati imediat ce nu pot face ceea ce li se cere, fara a mai trece prin filtrul evaluarii mai sus pomenite.

Ca multe alte automatisme afective, tendinta spre unul dintre cei doi poli (altruist-nevrotic si egoist-psihopatic) nu este rezultatul unei analize la rece, al unei hotarari de genul "m-am decis sa fiu un tip altruist" sau "pentru mine, interesul poarta fesul", ci rezultatul unui lung "antrenament" capatat in familia de origine. Dar mai multe despre asta, intr-un post viitor.

 
 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.