Articole
 


Articole » Este fericirea o alegere?
Octavian Schitco (Email: oschitco@gmail.com)

“Fericirea este gradul în care un individ evalueaza viata sa ca fiind favorabila” (Veenhoven, 1991, 1993). Fericirea este o caracteristica subiectiva si în toate cercetarile ea este masurata prin auto-evaluarea subiectilor. Dupa Myers si Diener (1995), “fericirea presupune atît prezenta afectului pozitiv cît si absenta afectului negativ”. Iar William James era de parere ca “fericirea este raportul între aspiratiile si realizarile unei persoane”.

Unele teorii contemporane sugereaza ca încercarile de a ridica nivelul de fericire sînt zadarnice. Cercetarile din genetica comportamentala sustin existenta unui nivel bazal al fericirii la fiecare individ care este stabil si constant pe parcursul vietii. Acceptînd existenta nivelului bazal (trasaturi ale nivelului bazal) se afirma ca oamenii pot deveni mai fericiti pe o perioada scurta de timp si sînt sortiti sa se întoarca la nivelul bazal pe termen de lunga durata. Lykken si Tellegen în 1996 efectueaza un studiu cu un esantion de 2300 de gemeni. Concluziile studiului: fericirea este o trasatura mostenita în proportie de 80 %. A încerca sa ridici nivelul de fericire e ca si încercarea de a creste în înaltime, spun ei. Totusi cifra general acceptata printre cercetatorii geneticieni este 50%.

Heade y si Wearing (1989) au gasit într-un studiu longitudinal ca participantii aveau tendinta de a se întoarce pe parcursul vietii la nivelul initial de satisfactie. McCrae si Costa (1990) au demonstrat o stabilitate de lunga durata a trasaturilor de personalitate, în special a doua dintre ele, apartinand „Big Five” – neuroticism si extraversiune. Acesti cercetatori au sugerat ca si nivelul de fericire ramîne constant. Autori ca Kernis, Brown si Broody au facut o propunere si mai interesanta. „Oamenii trebuie sa accepte personalitatea proprie si nivelurile de fericire pe care le genereaza aceasta. Acceptînd, ei nu vor fi supusi fluctuatiei dispozitiei si instabilitatii auto-evaluarii”.

Sonjia Lyubomirsky si Kenon Sheldon au propus totusi un model care, fiind verificat, ar dovedi faptul ca fericirea poate fi ridicata deasupra nivelului bazal. În acest model sînt inclusi 3 factori, cei mai speculati ca fiind determinanti ai fericirii fiind: nivelul bazal, circumstantele si activitatea intentionata.

Exista doua tipuri de schimbari pozitive în viata oamenilor: un tip este cel datorat schimbarilor circumstantiale. Acestea tind sa devina statice si au un efect de scurta durata. Cumpararea unui televizor cu ecran plat, o marire substantiala a salariului, emigrarea într-o tara mai bogata, toate acestea vor oferi o crestere temporara a fericirii dar aceasta crestere nu va fi recunoscuta odata ce a avut loc adaptarea la noua situatie. Studiile lui Headey&Wearings (1984) au confirmat influenta trecatoare a circumstantelor asupra satisfactiei. Studiile lui Brickmann si colab. (1978) despre efectele de scurta durata ale cîstigului la loterie asupra satisfatiei au aratat ca, dupa o perioada de un an, toti cei care au cistigat la loterie sume substantiale se simteau la fel ca si un grup de control (format din oameni care nu jucasera la loto). Modelul propus aici presupune ca oamenii se adapteaza rapid la schimbarile circumstantiale din cauza caracterului static al acestora.

Pe de alta parte, un alt tip de schimbari sint schimbarile intentionate, care se refera la activitati în care o persoana se implica si care solicita un efort continuu. Ele se împart în 3 categorii:

  • Cognitive (ex. A adopta în mod regulat o pozitie optimista)
  • Comportamentale (ex. Persoana este în mod regulat buna cu ceilalti, persoana se angajeaza sa faca exercitiu fizic regulat)
  • Motivational (ex. Persoana identifica scopuri importante pentru ea si lupta pentru acestea).

Pentru toate acestea este comun devotamentul si implicarea în atingerea scopurilor. Alte avantaje ale schimbarilor sub forma de activitate:

  • persoana poate sa creeze o diversitate de activitati care sa nu permita aparitia adaptarii;
  • aceste schimbari sînt de natura dinamica.E posibil ca activitatile intentionate sa fie facute robotizat si fara varietate si atunci beneficiile vor dispare dupa un timp. Totusi modelul propus de Ljubomirsky si Sheldon presupune ca activitatile intentionate au avantajul de a crea fluxuri de experiente pozitive, care la rîndul lor sa genereze noi activitati sau diversificarea în interiorul unei activitati.

Ljubomirsky si Sheldon au încercat sa verifice presupunerile acestui model pe un esantion de 667 studenti din primul an de facultate. (Sheldon & Lyubomirsy 2004). Evaluarea nivelului de fericire s-a realizat la inceputul semestrului (momentul T1), la mijlocul semestrului (momentul T2) si la sfarsitul semestrului (momentul T3). Rezultatele studiului au aratat ca, asa cum era de asteptat, atît schimbarile circumstantiale cat si cele legate de activitati au corelat cu cresterea nivelului de fericire la momentul T2 (mijlocul semestrului), totusi numai schimbarile legate de activitati au corelat cu nivel crescut de fericire la momentul T3 (sfîrsitul semestrului). Aceste rezultate sugereaza ca schimbarile pozitive ce tin de activitati au mentinut nivelul de fericire pe cînd schimbarile pozitive ce tin ce circumstante au fost atenuate. De asemenea rezultatele acestui studiu confirma partial ipoteza enuntata initial, si anume ca e posibila cresterea nivelul de fericire deasupra nivelului bazal si a-l mentine ridicat pe o perioada de timp.

Prin ce se explica faptul ca schimbarile legate de activitati au un efect mai durabil decît cel legat de circumstante?

S-a dovedit ca un rol important il au doua caracteristici: competenta si satisfacerea necesitatii de afiliere. Efectul observat de la sfîrsitul semestrului se explica prin faptul ca studentii se simteau mai competenti si mai aproape de ceilalti în cadrul activitatilor pe care le faceau.

Cum putem deveni mai fericiti:

  • Prin comportamente prosociale, de exprimare a bunatatii. (Indivizii care au raportat un mai mare interes de a ajuta oamenii si tendinte prosociale se autoevalueaza de obicei ca fiind fericiti) (Feingold, 1983). Într-un studiu participantii au fost rugati sa faca citeva acte de bunatate (a dona singe, a ajuta un prieten cu o problema sau a scrie scrisoare de multumire unui profesor). In perioada de 6 saptamani, grupul care a aplicat aceasta strategie si-a marit considerabil nivelul de satisfactie.
  • A exprima gratitudine. Exercitiile prin care studentii practicau exprimarea gratitudini (ex. A scrie în jurnal o data pe saptamina pentru care lucruri si evenimente persoana este recunoscatoare sa le aiba). Are rolul de a interpreta pozitiv circumstantele vietii. Deasemenea este important frecventa excercitiilor, pentru unii este satisfactaor mai des, pentru altii mai putin des.
  • Cautarea si implicare în activitati. Este importanta compatibilitatea persoana-activitate. Acestea pot varia in dependenta de interese, valori. Deasemenea un studiu recent a demonstrat ca efectele pozitive a realizarii scopului asupra satisfactiei sînt moderate de compatibilitatea persoana-scop. (Bruhnstein, Schultheiss& Grassman, 1998), Un studiu care a incercat sa ii faca pe subiecti sa foloseasca 14 tehnici de crestere a demonstrat ca cele mai eficiente tehnici au variat de la subiect la subiect.
  • Vizualizarea eu-lui cel mai bun. Persoana isi inchipuie cum ar fi el cel mai bun pe perioada de 4 saptamini, cum ar fi daca totul ar merge extraordinar.
  • Procesarea amintirilor pozitive. In scris sau doar imaginar persoana incearca sa-si aduca aminte un eveniment pozitiv din trecut si sa-l descrie.

Surse:

"Achieving Sustainable New Happiness: Prospects, Practices, and Prescriptions" de Sonja Lyubomirsky si Kennon M. Sheldon

"How Do People Pursue Happiness?" de Sonjia Lyubomirsky

 
 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.