Intrebari

 

Intrebari » Intrebari despre boli si conditii

Psihoterapia poate fi de ajutor in tulburari sexuale?

Inainte de a spune cateva cuvinte despre rolul si folosul psihoterapiei in tulburarile sau disfunctiile sexuale, sa vedem mai intai care sunt acestea. Tulburarile sexuale se clasifica astfel:
- tulburari ale dorintei sexuale (cu doua subtipuri: scaderea dorintei sexuale si aversiune sexuala);
- tulburari ale excitatiei sexuale (cu doua subtipuri: tulburarea de excitatie sexuala feminina si disfunctia erectila);
- tulburari orgasmice (tulburarea orgasmica feminina si masculina, ejacularea precoce);
- tulburari sexuale dureroase (dispareunia, vaginismul)

Dupa cum veti vedea mai jos, nu numai ca psihoterapia poate fi de ajutor in tulburarile sexuale, dar exista chiar o diversitate de metode inventate de-a lungul timpului pentru depasirea acestui tip de probleme.

Psihoterapia individuala. Teoria psihodinamica clasica, dezvoltata de Freud si urmasii sai, sustine faptul ca inadecvarea sexuala isi are radacinile in conflicte intrapsihice ce dateaza din perioada copilariei si ca tulburarea sexuala trebuie tratata ca facand parte dintr-o tulburare de dezvoltare emotionala mai ampla. Tratamentul se concentreaza asupra explorarii conflictelor inconstiente, motivatiei, fantasmelor si diferitelor dificultati interpersonale. Una dintre presupunerile acestui tip de psihoterapie este aceea ca indepartarea conflictelor va permite impulsului sexual sa devina acceptabil pentru inconstientul pacientului si astfel acesta va reusi sa gaseasca in mediu modalitati adecvate de exprimare.

Terapia sexuala duala. Aceasta abordare a reprezentat un mare progres in tratamentul tulburarilor sexuale si isi datoreaza existenta lui William Masters si Virginia Johnson. Baza teoretica a terapiei sexuale duale consta in conceptul de unitate maritala ca obiect al terapiei.
Cu alte cuvinte, pleaca de la presupunerea ca tulburarea sexuala are o cauza legata de relatia dintre cei doi parteneri si nu numai de persoana celui care sufera de tulburarea sexuala propriu-zisa. Nu se accepta ideea ca doar unul dintre parteneri are „o problema“ si, din moment ce amandoi sufera consecintele unei disfunctionalitati sexuale, amandoi trebuie sa intre in terapie. Mai pe romaneste spus: amandoi sunt de vina, amandoi trebuie tratati!

Problema sexuala reflecta adesea existenta altor zone de dezechilibru sau neintelegere in relatia de cuplu. De aceea, terapia se concentreaza asupra intregii relatii, luate ca intreg, acordand o atentie sporita aspectelor sexuale. Sunt discutate aspectele psihologice si fiziologice ale functionarii sexuale, terapeutul avand o atitudine educativa. Uneori terapeutul sugereaza cuplului sa faca anumite lucruri, iar acestia trebuie sa incerce acasa ceea ce li s-a sugerat. Cel mai adesea, acest tip de terapie se face de catre doi terapeuti, un barbat si o femeia, care discuta si clarifica diverse aspecte sexuale cu cei doi pacienti. Scopul terapiei este acela de a stabili sau de a restabili comunicarea in cadrul cuplului. Viata sexuala este considerata ca o functie naturala care infloreste in conditiile unei vieti casnice adecvate, imbunatatirea comunicarii contribuind in mod semnificativ la aceasta. Tratamentul este de scurta durata si se bazeaza pe o abordare comportamentala. Terapeutul incearca sa reflecte realitatea din cadrul cuplului asa cum este ea, corectand asftel imaginea uneori deformata pe care cei doi o au asupra relatiei lor. Uneori, aceasta noua perspectiva este suficienta pentru a intrerupe cercul vicios al unei relationari defectuoase. De asemenea, se prescriu exercitii specifice pentru a-i ajuta pe cei doi cu problema lor. Inadecvarea sexuala implica adesea lipsa de informatie sau informare gresita, precum si teama de performanta. De aceea, pe durata terapiei, cuplurilor li se interzice orice activitate sexuala in afara celei prescrise de terapeut. Exercitiile de inceput se concentreaza asupra cresterii sensibilitatii si constientizarii senzatiilor de atingere, vaz, auz si miros. Initial, penetrarea intravaginala este interzisa, cei doi parteneri trebuind sa invete sa ofere si sa primeasca placere corporala fara a apela insa la placerea penetrarii. In acelasi timp, ei invata sa comunice non-verbal intr-un mod care sa ii satisfaca reciproc si, de asemenea, foarte important, ei invata ca preludiul este cel putin la fel de important ca actul sexual propriu-zis si orgasmul.

Hipnoterapia sau hipnoza. Hipnoterapeutii se concentreaza preponderent asupra simptomului care ii deranjeaza cel mai mult pe cei doi. Folosirea cu succes a hipnozei permite pacientului sa recastige controlul asupra simptomului care i-a afectat stima de sine si i-a perturbat echilibrul psihologic. Este important ca, mai intai, sa se obtina cooperarea pacientului in cadrul catorva sedinte in care nu se foloseste hipnoza. Aceste sedinte initiale sunt necesare pentru asigurarea unei bune relatii terapeut-pacient, o anumita senzatie de confort fizic si psihic din partea pacientului, precum si pentru stabilirea de comun acord a unor obiective terapeutice. Terapia se concentreaza asupra indepartarii simptomului si modificarii atitudinii pacientului fata de simptom. Pacientul este invatat cateva mijloace alternative de a face fata situatiilor care l-ar putea anxieta, in special cele legate de exprimarea sexualitatii. Pacientii sunt deasemeni invatati cateva tehnici de relaxare pe care sa le foloseasca ei insisi inainte de angajarea in activitati sexuale. Cu ajutorul acestor metode de scadere a anxietatii, raspunsurile fiziologice la stimularea sexuala pot duce rapid la cresterea placerii sexuale. Impedimentele psihologice responsabile de lipsa de lubricatie vaginala, lipsa erectiei si lipsa orgasmului sunt indepartate de terapia prin hipnoza. De multe ori, hipnoza este folosita ca un adjuvant, ca o terapie complementara terapiei individuale pentru accelerarea aparitiei rezultatelor.

Psihoterapia comportamentala. Terapeutii comportamentalisti pleaca de la presupunerea ca disfunctia sexuala este un comportament dezadaptativ invatat. Terapeutul vede problema pacientului ca o teama de interactiunea sexuala. Folosind tehnici traditionale in aceasta metoda, terapeutul construieste o lista a situatiilor care il sperie pe pacient, de la situatia care il sperie cel mai putin la situatia care il sperie cel mai mult. De exemplu, sarutul poate genera o teama de amplitudine mijlocie, in timp de penetrarea vaginala poate induce o teama masiva.
Terapeutul invata apoi pacientul sa isi depaseasca teama, prin intermediul uneor tehnici de relaxare, incepand de la situatiile cel mai putin stresante si pana la situatia cea mai stresanta. Tot in cadrul terapiei comportamentale, pacientul invata sa exprime in mod deschis, fara teama, nevoile sale sexuale fata de partenerul sau, precum si sa refuze cererile acestuia atunci cand le percepe ca fiind nerezonabile. Adesea, acest tip de invatare insoteste terapia sexuala.

Terapia sexuala de influenta psihanalitica. Aceasta este considerata una din cele mai bune modalitati de tratament si reprezinta o imbinare a terapiei sexuale cu psihoterapia psihanalitica. Acest tip de terapie sexuala se intinde pe o perioada mai lunga de timp, procesul de invatare fiind mult mai bine integrat cu viata de zi cu zi a pacientului. Adaugarea conceptualizarii psihanalitice permite tratarea pacientilor cu disfunctii sexuale in contextul unei psihopatologii mai largi.

Daca doriti o programare in vederea unei consultatii, mergeti la pagina de contact.

 
 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.
a> Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.