Aspecte etice
 


Etica » Abuzul din partea psihoterapeutului

1) Insistenta pe anumite topicuri de discutie.

In urma cu ceva vreme, un coleg psihoterapeut povestea amuzat, la o bere, cat de mult ii face placere sa isi intrebe clientele despre viata lor intima. Si daca acestea refuza sau se codesc, el insista pe aceasta tema pana primeste satisfactie.

Povestea asta trista imi aminteste de o relatare a Irenei Talaban, in excelenta ei carte "Marturisirile unui psihanalist", in care autoarea, dupa ce ajunge in '90 la Paris si incearca sa intre intr-o noua analiza personala, ajunge mai intai la o batrana doamna psihanalista care, dupa ce o asculta in liniste o jumatate de ora, o intreaba "Dar ceva probleme de femeie aveti?" Irena nu a inteles la ce s-a referit si a continuat cu ale ei, dar dupa alte cinci minute, psihanalista a intreabat-o din nou: "Probleme... intime, de femeie, nu aveti?" raspunsul Irenei a venit ca un trasnet (citez din memorie): "Doamna, sa stiti ca nu sunt frigida si nici alte probleme sexuale nu am. Pe mine alte chestiuni pe framanata." Dupa care nu a mai revenit pentru a doua sedinta.

Ce au in comun cele doua relatari: insistenta terapeutului in directia unor subiecte preferate de acesta. Ce le deosebeste: amicul insista pe sex pentru amuzamentul propriu, dand dovada de cinism si rea-credinta, psihanalista pariziana insista din motive ce tin de modul in care intelesese ea teoria si practica psihanalitica, altminteri fiind probabil bine intentionata. Tragem linie si rezulta: incompetenta si abuz.

2) Convingerea clientului ca are nevoie de o terapie (sau ca are nevoie de o terapie mai lunga).

Uneori clientii apeleaza la psihoterapeut fara a cere in mod specific sa inceapa o psihoterapie, ci pur si simplu pentru a discuta o anumita problema care ii framanta. De exemplu, o doamna recent divortata ar putea dori sa aiba o discutie legata de... psihologia barbatilor. Face o programare, isi spune povestea nefericitului ei mariaj si apoi pune o seama de intrebari legate de modul in care gandesc barbatii. Psihoterapeutul o asculta, ii raspunde daca poate la intrebari, dar, in acelasi timp, isi da seama ca doamna in cauza ar putea beneficia de pe urma unei psihoterapii. Ce face? In acest moment, terapeutul are trei optiuni:

  • nu face nici o referire la ceea ce crede ca ar fi util clientului, multumindu-se la a discuta problema prezentata de client;
  • poate pune unele intrebari clientului menite a-l ajuta sa reflecteze la propria-i contributie, la modul in care felul sau de a fi a jucat un rol in evolutia problemei. Daca clientul accepta provocarea si pare dornic de a explora mai mult, atunci psihoterapeutul poate propune inceperea formala a unei psihoterapii;
  • indiferent de problema prezentata de client si indiferent de interesul acestuia pentru o psihoterapie, psihoterapeutul incearca sa convinga clientul de necesitatea unei psihoterapii, uzand de puterea sa de convingere.

Prima optiune nu e atat o eroare etica cat mai ales una care tine de competenta si profesionalism. A doua optiune este cea optima, din punct de vedere etic si profesional. Iar a treia, este in mod clar o optiune neetica.

Daca doriti o programare in vederea unei consultatii, mergeti la pagina de contact.

 
 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.