Blog

 

04.07.2008

Rolul sustinator-continator al tatalui


Multi isi inchipuie ca nasterea propriu-zisa a unui copil si perioada imediat urmatoare este o afacere in doi, intre mama si copil, din care tatal este mai mult sau mai putin absent. La urma urmei, ce poate face un barbat in prezenta unei mame si a copilului ei? Adevarul este ca, atunci cand privesti o mama tinandu-si in brate copilul, hranindu-l sau jucandu-se cu el, nu poti scapa de impresia ca cei doi isi ajung unul altuia intratat de mult, incat lumea intreaga din jurul lor parca nici nu mai exista. Si totusi... ce rol au barbatii? Sigur, ei pot face viata mamei mai usoara in multe feluri practice si concrete - la asta se pricep barbatii cel mai bine, nu? - dar oare pot contribui si altfel la bunastarea universului celor doi?

Psihanalistul britanic William Donald Winnicott, cel care ne-a invatat cel mai multe despre relatia mama-copil, este autorul conceptului de "triada de intrajutorare". Aceasta se refera la sustinerea emotionala a mamei de catre tatal copilului (sau orice alta persoana adulta care ramane in apropierea emotionala a mamei). Si cel mai important aspect al acestei sustineri emotionale este transmiterea increderii in capacitatea noii mame de a fi o mama "suficient de buna" (ca sa folosesc o alta expresie winnicottiana devenita celebra).

Trebuie sa fac o mica digresiune. Nici unul dintre noi nu ne nastem parinti. Devenim parinti in momentul nasterii primului copil. Asta inseamna ca nu stim aprioric sa fim parinti, chiar daca instinctele noastre si experienta familiei din care provenim ne vor ajuta in mare masura sa aproximam drumul corect; nu stim sa fim parinti si, mai mult decat atat, stim ca nu stim. Si asta inseamna nelinisti, indoieli, anxietati. Oare voi sti ce sa fac? Oare voi fi o mama buna? Voi fi un tata bun? Sigur, unii se framanta mai putin, altii mai mult. Dar nimeni nu scapa acestor intrebari. Binenteles, imediat dupa nasterea unui copil, tensiunea este maxima. Acum e acum! "Voi face ce trebuie? Voi tine cum trebuie copilul? Ce-o sa fac cand va incepe sa planga? De unde stiu cand va trebuie sa il hranesc? Voi sti ce sa fac?" se intreaba noua mama. Din fericire, tot Winnicott ne spune ca, treptat, in timpul sarcinii, femeia intra intr-o stare psihica speciala, care se dezvolta gradual, pentru a atinge un grad de sensibilitate ridicata mai ales in ultima perioada a sarcinii. Acesta sensibilitate se refera la o capacitate deosebita de a se indentifica cu nou-nascutul si cu nevoile acestuia. Exagerand pentru a ma face mai bine inteles, as spune ca este un fel de telepatie prin intermediul careia mama poate intui nevoile copilului, nevoi pe care acesta este incapabil sa le exprime intr-un mod inteligibil.

Este suficient? Winnicott spune ca nu. Daca mama dezvolta aceasta forma absolut speciala si nemaintalnita in nici o alta situatie de viata de a percepe si a raspunde nevoilor copilului ei, ea are nevoie, la randul ei, de o sustinere aproape similara din partea unui alt adult, de regula tatal copilului. Cu alte cuvinte, pentru a se putea dedica intrutotul copilului ei, altcineva trebuie sa o sustina pe tanara mama - si imi vine in minte imaginea unui cos sau unui cuib care-i contine pe cei doi. Ei bine, "cosul" sau "cuibul" este format din grija tatalui, din incurajarile lui sau, la un nivel mai profund, din atitudinea lui de incredere fata de capacitatea mamei de a fi o buna mama.
Numai in felul acesta o mama se poate simti sustinuta si poate avea libertatea de a invata de la bebelusul ei tot ceea ce trebuie sa stie despre acesta. Prezenta sustinatoare a tatalui este cruciala, iar copilul beneficiaza sau sufera in functie de calitatea spirjinului.

Ce se intampla cand aceasta sustinere e slaba sau lipseste in intregime? Citez din cartea "Invatand de la pacient" de Patrick Casement:

"Cand aceasta sustinere a mamei (ca mama fata de bebelus) e absenta, pot exista serioase tulburari in stadiile urmatoare ale maternitatii. Daca mama se simte subminata ca mama, s-ar putea sa aiba resentimente fata de bebelus, care poate ajunge sa intruchipeze esecul ei ca mama. (Cateodata societatea accentueaza insecuritatea unei mame, cand atentia este canalizata mai mult asupra mamei decat asupra celor care au esuat in a-i oferi sprijinul necesar.) Aceasta lipsa de incredere in sine poate fi agravata de graba altora de a-i spune ce sa faca, iar de catre altii de a prelua si de a parea a fi mai bune mame pentru bebelus. O asemenea eroziune interioara a increderii poate proveni din experientele rele ale copilariei cu propria-i mama sau (in prezent) din faptul de a nu fi crezuta si sustinuta ca mama. Adaugata acestora este uneori constiinta persecutorie ocazionata de esecul copilului de a creste sau de a se simti sigur in ingrjirea mamei. Toti acesti factori pot contribui la o tendinta de neglijare a bebelusului, chiar de a ceda impulsurilor de a-l ataca, ceea ce repezinta un atac asupra sa insasi ca mama."

Transcriind textul de mai sus mi-am dat seama ca autorul nu se refera, iata, numai la lipsa de suport din partea tatalui, ci si a intregii familii si chiar a societatii in ansamblu. Si ma gandesc in primul rand la parintii tinerei mame si la socri, deveniti "tineri" bunici, care pot avea un cuvant greu in sustinerea sau erodarea moralului mamei. Din pacate, acestia isi depasesc mult prea des atributiile naturale si, netinand cont de granitele dintre generatii, se amesteca in treburile intime ale tinerii familii, criticand lipsa de experienta a mamei si capacitatea acesteia de a-si ingriji singura copilul. Desigur, intentiile bunicilor sunt mai intotdeauna laudabile, legate de "binele copilului", insa aceste intentii devin un fel de mar otravit oferit cu zambetul pe buze atunci cand ele isi au originea intr-un soi de anxietate pervaziva care-i face sa creada ca fara sfaturile lor "intelepte", fara experienta lor de viata, noua familie va fi incapabila sa supravietuiasca. Desigur, tatal este mai rar criticat, mama fiind adesea considerata ca fiind singura responsabila de calitatea ingrijirilor nou-nascutului. Intr-un asemenea context, rolul sustinator-continator al tatalui devine si mai important pentru tanara mama, de pozitia acestuia - alaturi de ea sau alaturi de bunicii care critica - depinzand succesul sau esecul psihologic al mamei de a fi mama.

 
 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.