Blog

 

25.10.2007

"Romania fara Freud?" - un sumar


Titlul conferintei de aseara de la Institutul Cultural Roman, pe care domnul Ion Vianu a tinut-o dealtfel si la Viena, a suferit o modificare aparent minora dar semnificativa pe drumul de la "Viana" la Bucuresti: a primit un semn de intrebare. De unde dubiile? Sincer n-am inteles, am vrut sa intreb la sfarsit, dar nu am mai apucat.

Domnia sa si-a inceput conferinta propriu-zisa intrebandu-se "ce anume favorizeaza raspandirea psihanalizei in anumite arii geografice?", remarcand ca in tari precum Serbia, Bulgaria, Grecia etc. psihanaliza a patruns foarte tarziu (Elizabeth Roudinesco nu pomeneste de aceste tari in istoria sa, in schimb pomeneste de Romania).

Raspunsul a venit in patru puncte, ulterior analizate in detaliu: 1) prezenta unei elite evreiesti (cultura evreiasca ar fi dominata de cultura paternitatii, evidenta si in psihanaliza; Freud a fost un evreu prin rezistenta, cum se caracteriza singur, dar un crestin ignorat, cum l-a numit Fister; el a fost mai degraba un om de o educatie clasica, inspirat de tragedia greaca, Vechiul Testament interesandu-l abia spre batranete; ortodoxia nu este un sprijin pentru psihanaliza, intrucat bunul crestin ortodox sau idealul de crestin ortodox este monahul, calugarul care isi rezolva toate angoasele prin rugaciune, in relatie directa cu Dumnezeu, neavand nevoie de psihanaliza/psihanalist ca intermediar); 2) cultura urbanizarii (evident...); 3) cultura crestina/mozaica (psihanaliza nu exista/nu este practicata in tarile musulmane); 4) existenta unei societati democratice.

Dr. Vianu a continuat cu relatarea unor episoade din istoria interbelica a prezentei psihanalizei in Romania, incepand cu conferinta organizata de Criterion in 1932 si care ii avea ca invitati pe Mircea Eliade si Ion Popescu-Sibiu. In perioada comunista Dr. Vianu a asistat la scene cu organizatii de partid in care se discuta daca psihanaliza este sau nu o stiinta burgheza numai pentru a fi aparata, in mod suprinzator, de pensionarii partidului care "mai discutasera ei despre psihanaliza la cercurile lor marxiste din anii 30!". In aceeasi perioada apareau atat articole denigratoare si stupide la adresa psihanalizei cat si excelente carti de popularizare de genul celei scrise de Sahleanu. Profitand de perioada de dezghet de la mijlocul anilor '70, ca si de experienta sa de psihanalist (anii 1971-1977, mai intai la policlinica studenteasca si apoi la domiciliu), Dr. Vianu a reusit sa publice o carte ("Introducere in psihoterapie") in care prezenta pe larg principiile psihanalitice. Si apropos de practica sa ca psihanalist, domnul Vianu ne-a marturisit ca, stiindu-se neanalizat, l-a intrebat pe Serge Lebovici daca ar putea totusi sa practice psihanaliza salbatica in Romania ("psihanaliza salbatica" = psihanaliza practica de un psihanalist fara analiza personala), in conditiile in care nu avea practic cu cine sa isi faca analiza. Si Lebovici a zis da, spre suprinderea domnului Vianu. Imi aduc aminte ca si Irena Talaban spunea, daca am retinut eu bine, ca IPA a trecut cu vederea, dupa '90, unele neajunsuri ale unor psihanalisti romani si i-a acceptat printre membrii sai, doar pentru a incuraja dezvoltarea psihanalizei si in Romania.

Una dintre cele mai interesante puncte de vedere, referitoare la practica psihanalizei in perioada comunista, a fost acela ca "Rezistenta si transferul erau complicate de existenta cenzurii politice si a suspiciunii generale". Cu alte cuvinte, cenzura interna era dublata de o cenzura exterioara si cat se poate de reala, iar relatia transferentiala era parazitata/deformata de existenta unei atmosfere generale de neincredere. Existenta acestor influente care veneau sa complice si mai mult si asa complicatul demers psihanalitica, l-au facut de Dr. Vianu sa afirme ca "psihanaliza era un extraordinar exercitiu de libertate a exprimarii" a carui intensitate si savoare nu l-a mai regasit in Occidentul liber, unde "psihanalizele erau mai igienice, mai sterile". "Exigentele demersului psihanalitic erau mai mari in Romania. Personal, cred ca psihanaliza fundamentala e una clandestina si asa ar trebui sa ramana!" O afirmatie pe care, rugat sa o detalieze, a "explicat-o" in felul urmator: "Psihanaliza era mai dificila atunci, dar mult mai interesanta!"

Plecand de la comentariile domnului Plesu, despre relatia boala-vinovatie, Dr. Vianu a marturisit ca si-a pus adesea intrebarea "daca ii iau vina, ce ii dau in schimb?" Marturisesc si eu ca imi scapa sensul profund al acestei intrebari, in care insa intuiesc un anume adevar.

In final, Dr. Vianu a facut o pleadorie pentru introspectie ca exercitiu necesar, mai ales noua romanilor. "Omul de azi este un om plat, fara adancime".

Intrebarile de dupa conferinta mi s-au parut destul de slabe, dovedind o anume lipsa de repere in receptarea celor prezentate - dealtfel, in afara domnului Vianu, in sala nu s-a aflat decat un singur psihanalist, Dr. Rita Teodoru.

 
 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.