Presa

 

25.03.2008

Un articol: "Cu miturile la psiholog"


Am gasit recent un articol, mai vechi, e adevarat, al domnului Daniel David. Pentru ca m-au intrigat unele afirmatii, as dori sa comentez acest articol.

Un barbat între doua vârste, cu barba deasa si fumând dintr-o pipa, te pofteste într-o camera întunecoasa si te invita sa te întinzi pe canapeaua moale. Preferabil prin hipnoza, el te face bine cât ai clipi. Cât este mit si cât este realitate din imaginea psihoterapiei? Psihologul Daniel David (foto) a încercat sa desluseasca, pentru CLUJEANUL, miturile legate de procesul psihoterapeutic.

Mitul canapelei pe care te întinzi într-un cabinet psihologic este unul puternic. "Nu se prea sta pe canapea, ci pe fotoliu. Mitul canapelei este perpetuat în filme. De fapt, canapeaua, legata de demersul psihanalitic, s-a mutat de la psihologie si psihiatrie la litere si filosofie, care au preluat psihanaliza si o utilizeaza în demersurile lor", explica Daniel David.


E adevarat ca imaginea psihoterapiei este indisolubil legata de cea a canapelei. La urma urmei, nici nu e de mirare: primul psihoterapeut modern a fost Freud, care utiliza intradevar canapeaua. Apoi, psihanaliza, metoda si teoria pe care a dezvoltat-o pentru intelegerea psihicului uman si tratamentul nevrozelor, a fost deosebit de infloritoare si a avut un mare impact social si cultural in prima jumatate a secolului XX. Aproape firesc, imaginea canapelei a devenit asociata cu ideea de psihanaliza si psihoterapie. Dar nu este adevarat ca astazi, canapeaua "s-a mutat la litere si filosofie". Exista inca in Romania un numar de psihanalisti care practica psihanaliza asa cum trebuie: cu pacientul intins pe canapea. E adevarat ca numarul psihanalistilor este foarte mic comparativ cu numarul psihoterapeutilor, in general, dar nu cred ca asta este relevant. Oricum, domnul Daniel David, un reputat psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentala, cred ca incearca sa acrediteze ideea ca psihanaliza a parasit domeniul psihiatriei si al psihologiei. Mie unuia nu-mi vine in minte decat vorba aceea romaneasca, "nu mor caii cand vor cainii".

Cât despre hipnoza, se crede ca ea functioneaza, cu puteri aproape supranaturale, atunci când toate celelalte metode dau gres. "Aceasta tehnica se poate folosi în functie de problemele pe care le are pacientul. Sunt oameni care suna si zic ca vor neaparat hipnoza. Eu le zic: ", spune psihologul clujean.

Oamenii cred ca, sub hipnoza, pot face lucruri pe care altminteri nu le-ar face. Ei bine, lucrurile nu stau tocmai asa. "Sub hipnoza nu se pot face alte lucruri decât cele pe care pacientul le-ar face si fara, daca ar fi mai motivat. Omul nu iese, sub hipnoza, din limitele lui, ci doar devine mai motivat", lamureste David.

Un alt mit încetatenit e cel conform caruia psihoterapia nu poate face rau; ea ori face bine, ori nu îl afecteaza pe pacient. "Fals. Cercetarile arata ca 10-15% dintre pacientii care intra în psihoterapie îsi înrautatesc conditia, în lipsa unui tratament adecvat. De aici si importanta unor tratamente aplicate de profesionisti", considera Daniel David.

De asemenea, multa lume crede ca psihoterapia se desfasoara doar în cadrul sedintelor la psiholog. Nu e asa, e de parere David. Ea are si trebuie sa aiba loc si între sedinte, în viata de zi cu zi a omului. "Asa cum medicul prescrie medicamente, psihologul da prescriptii cognitiv-comportamentale, pe care pacientul trebuie sa le implementeze. Daca nu o face în viata de zi cu zi, sansa de ameliorare este mica", afirma specialistul.

Sa am iertare, dar cred ca domnul David isi face din nou reclama: e adevarat ca, intr-un fel, metaforic vorbind, psihoterapia continua si intre sedinte, dar nu numai datorita prescriptiilor cognitiv-comportamentale pe care le da terapeutul CBT-ist, ci si datorita 1) invatarii de catre pacient a unui mod de a-si pune intrebari, a unui mod de a se suprinde pe sine insusi in faptul actului psihic, observandu-se prin dedublare si corectandu-se in chiar actul respectiv 2) efectelor in plan mental pe care le antreneaza discutiile explorator-suportive cu terapeutul, efecte de genul unor asezari afective interioare sau a capatarii unor noi intelegeri; 3) introiectarii terapeutului, ca obiect sustinator sau chiar identificarii cu unele aspecte pozitive legate de acesta (vezi diferenta dintre introiectare si identificare). Dincolo insa de aceste aspecte, trebuie spus ca numai in terapia cognitiv-comportamentala "psihologul da prescriptii [...] pe care pacientul trebuie sa le implementeze" intre sedinte, in genul unor teme pentru acasa, concrete si specifice.

Majoritatea oamenilor sunt convinsi ca, odata intrati în psihoterapie, daca tratamentul e bun, automat încep sa se simta mai bine. Realitatea îi contrazice însa. "Nu exista o evolutie liniara a starii de sanatate. Uneori, înainte sa se simta mai bine, pacientii se simt mai rau", sustine David. Cum asa? Pacientii au propriile mecanisme de lupta cu problemele, care îi fac sa se simta mai bine, dar nu îi vindeca. Aceste mecanisme trebuie înlocuite, de catre psiholog, cu unele care sa duca la vindecare. Or, pâna înlocuirea are loc, oamenii ramân vulnerabili si se simt mai rau.

Multa lume are o imagine bine conturata a psihoterapeutului: un barbat trecut de 50 de ani, rotofei, cu barba si chiar fumând din pipa daca se poate, pentru a parea mai întelept. "Aceasta imagine îsi are originea tot în demersul psihanalitic, de la începutul secolului al XIX-lea. Acum suntem în secolul XXI si psihoterapeutul poate avea chiar si 26-27 de ani. Accentul nu trebuie sa cada pe imaginea psihoterapeutului, ci pe ceea ce stie el sa faca", afirma David.

În alta ordine de idei, poate psihologul sa manipuleze pacientul? Da, poate, însa codul deontologic îi interzice asta. "Exista un cod cu reguli foarte dure. De exemplu, nu ai voie sa te casatoresti cu o pacienta decât dupa cel putin doi ani de la terminarea terapiei. Asta pentru ca, în timpul procesului psihoterapeutic, pacientii pot dezvolta sentimente foarte puternice fata de psiholog, care nu sunt legate de persoana în sine. Colegiul Psihologilor îi pedepseste, de la mustrare pâna la retragerea dreptului de practica, pe cei care se abat de la regulile codului", subliniaza David.

Ma rog, codul etic e mai nuantat un pic, spunand, la art. XII.9, ca "Psihologii nu se vor angaja sub nici o forma în relatii de intimitate sexuala cu fostii clienti pentru o perioada de cel putin 2 ani de la încheierea terapiei. Aceasta nu înseamna ca dupa aceasta perioada acestia pot sa întretina relatii de intimitate cu fostii clienti, exceptie facând doar circumstantele în care acestia pot face dovada ca nu a existat nici o forma de exploatare în timpul sau în cei 2 ani de dupa terminarea terapiei." Dar probabil ca, intradevar, un articol in ziar nu e locul unei asemenea detalieri.

Psihologul considera ca, din cauza miturilor, abordarea stiintifica este în pericol. În fizica se observa impactul tot mai mare al astrologiei si horoscopului, în detrimentul astronomiei. În medicina, vedem o ofensiva a tratamentelor bazate pe bioenergie, ceaiuri si ierburi împotriva tratamentelor farmacologice. În psihologie, asistam la o ofensiva a tratamentelor bazate pe mituri (canapeaua, forta deosebita a hipnozei, etc.) împotriva celor validate stiintific. Acest lucru, conchide David, constituie un pericol nu numai pentru stiinta, ci pentru siguranta consumatorului de servicii - pacientul.

Imi pare rau, dar aici domnul David face o smecherie nu tocmai onesta si onoranta. Din felul cum isi construieste argumentatia, reiese ca "tratamentele bazate pe mituri (canapeua, hipnoza)" stau alaturi de astrologie, horoscop, bioenergie, ceaiuri si ierburi. Sigmund Freud si Milton Erikson sunt din aceeasi categorie cu mama Omida, Urania, Netty si Fenomenul Mudava! Ma rog, e parerea dansului, dar s-o spuna clar.

Placebo, ca fenomen stiintific, este prezent atât în tratamentul medical, cât si în cel psihologic. "Se stie ca 75% din efectul antidepresivelor este datorat placebo", spune Daniel David.
Care este diferenta dintre psiholog si psihiatru? Ei au formare profesionala diferita: psihiatrul termina o facultate de medicina, cu rezidentiat în Psihiatrie, în timp ce psihologul face Facultatea de Psihologie, urmata, eventual, de master si doctorat. Ambii pot practica psihoterapia, însa numai psihiatrii prescriu medicamente si numai psihologii pot face testare si consiliere psihologica.

Psihologii îsi pot autoadministra terapii, însa, adesea, nu o fac, chiar daca e nevoie. "E dureros când vezi ca un psiholog sau un psihiatru se sinucide. Asta s-a întâmplat cu o colega a mea, anul trecut, si cu unul din mentorii mei din Statele Unite. Ei au prescris altora tratamente, i-au învatat cum sa si le autoadministreze, însa ei însisi nu au facut-o. E un fenomen pe care nu îl pot întelege si pe al carui studiu ma voi concentra", spune David.

Daniel David a lansat, saptamâna trecuta, cartea "Psihologie clinica si psihoterapie. Fundamente", aparuta la Editura Polirom. "Din pacate, în domeniul clinic e un amestec prea mare si complex de tratamente stiintifice (oferite de profesionisti) si nestiintifice (oferite de impostori). Cartea prezinta modul în care trebuie facuta psihologia clinica si psihoterapia în mod stiintific", detaliaza David.

... adica psihoterapia cognitiv-comportamentala, caci despre asta e vorba in carte. Poate sunt carcotas, dar mi-ar place sa apuc vremurile in care fiecare terapeut isi lauda terapia cu o anumita modestie, fara a mai pretinde sau a lasa sa se inteleaga ca terapia pe care o face el este the therapy, the one and the only one . Vremuri in care o astfel de carte s-ar numi simplu, "Psihoterapia cognitiv-comportamentala. Fundamente".
 
 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.