Istoric
 


Istoria psihoterapiei » Viitorul psihoterapiei

Cel mai simplu mod de a face previziuni este acela de a prevedea continuarea unor trenduri deja existente. Din acest punct de vedere, probabil ca:

  • psihoterapia, asa cum va fi ea practicata de majoritatea terapeutilor, va fi una eclectica sau integrativa din punct de vedere al teoriilor psihologice pe care se bazeaza. Adica vor fi tot mai putini terapeuti dispusi sa practice un tip pur de psihoterapie (psihanalitica, cognitiv-comportamentala, rogersiana, gestalt, experientiala etc.). Evident, exista deja o puternica miscare in acest sens datorata atat accesului terapeutilor la o informare sau pregatire tot mai complexa, cat si diversitatii clientilor si problemelor acestora, precum si concurentei tot mai mari dintre psihoterapeuti. Toate acestea vor impune necesitatea unor abordari tot mai flexibile, adaptate stilului cognitiv si interpersonal al clientului. Cu alte cuvinte, numarul psihoterapeutilor care vor refuza clienti pe motiv de nepotrivire cu terapia practica de ei va scadea direct proportional cu cresterea disponibilitatii terapeutilor de a folosi mai multe modalitati terapeutice (concomitent sau alternativ).
  • pe fondul acestei eclectizari, atat diferentele dintre abordarile practice ale diversilor psihoterapeuti, cat si diferentele dintre diferite scoli si centre de formare in psihoterapie vor scadea.
  • e posibil sa asistam in viitor nu numai la o eclectizare bazata pe amalgamarea diferitelor sisteme de psihoterapie, ci si la una bazata pe integrarea in practica psihoterapeutica a unor elemente de neurofiziologie si psihofarmacologie. Mai putin fericita, dar probabil posibila, ar fi o eventuala mezalianta a psihoterapiei, asa cum o cunoastem astazi, cu elemente de medicina alternativa, de tip bioenergie, aromaterapie, acupunctura etc.
  • in paralel cu tedinta de apropiere dintre diferitele scoli si sisteme de psihoterapie, cred ca va deveni tot mai raspandita diferentierea sau specializarea practicii psihoterapeutice in functie de populatia tinta si/sau afectiunea tratata. Nu vom mai vorbi atat de mult despre psihoterapeuti de orientare psihanalitica, psihoterapeuti de orientare cognitiv-comportamentala s.a.m.d, ci mai degraba de psihoterapeuti specializati in psihoterapia copilului, psihoterapeuti specializati in tratamentul abuzului sexual, psihoterapeuti care lucreaza preponderent cu populatie varstnica etc.
  • in contextul acordarii unei importante tot mai mari trasaturilor idiosincratice ale individului si problemelor sale, in defavoarea unui sistem teoretic presupus universal, va deveni tot mai evidenta necesitatea integrarii aspectelor culturale in procesul psihoterapeutic. E posibil chiar sa apara o miscare de promovare a ceea ce s-ar putea numi etnopsihoterapie, dupa modelul etnopsihiatriei deja existente.
  • nu cred ca spun vreo noutate daca afirm ca, probabil, modalitatile de practicare a psihoterapiei vor tine pasul cu noile tehnologii si, indiferent de parerile critice ale celor mai experimentati, psihoterapia online va deveni, mai intai, tot mai prezenta si, apoi, tot mai acceptata pe piata psihoterapiei. Evident, vor ramane intotdeauna psihoterapeuti care vor sustine, poate pe buna dreptate, ca adevarata psihoterapie necesita prezenta umana nemijlocita intr-un spatiu fizic comun a celor doi protagonisti, dar acest lucru nu va impiedica sporirea numarului celor entuziasmati de psihoterapia mediata (sau, daca nu entuziasmati, cel putin convinsi de utilitatea ei practica).
  • se pare ca traim intr-o cultura care pune un accent tot mai mare pe vizual (TV, internet, jocuri, filme etc.), in dauna limbajului, a metaforei de limbaj si a simbolisticii cuvintelor. Legat de aceasta constatare, unul dintre psihoterapeutii cu experienta de la noi se intreba recent in ce masura psihoterapia, ca terapie prin cuvant, va continua sa existe ca atare. In conditiile unei saraciri a limbajului simbolic verbal, universul afectiv-emotional va trebui explorat in alte modalitati decat cel prin "discutii", cum ar fi, de exemplu, prin joc, imagini sau actiuni. Din acest punct de vedere, psihoterapiile experientiale, gestaltiste, sunt in net avantaj. In cel mai fericit caz, e posibil ca psihoterapia sa insemne, in viitor, in primul rand o educatie a exprimarii de sine prin limbaj si abia apoi un instrument terapeutic.
  • "obiectul" psihoterapiei se schimba si el: daca pe vremea lui Freud, isteria era cea mai frecventa nevroza, astazi isteria nu se mai intalneste decat foarte rar, in mediul rural. Monofobiile, departe de a mai fi nevrozele de alta data, se intalnesc astazi ca bizarerii in cadrul sindromului discordant (schizofrenie), iar nevrozele obsesiv-compulsive clasice au devenit raritati. In schimb somatizarile, inrudite psihopatologic cu isteriile, sunt frecvente, precum si atacurile de panica si tulburarile de personalitate de tip borderline.
  • ma tem ca, odata cu facilitatea accesului la pregatirea in psihoterapie si sporirea numarului de psihoterapeuti, in conditiile unei economii nationale si internationale tot mai dinamice, mai concurentiale si mai dure, numarul transgresiunilor etice legate de practica psihoterapiei va creste direct proportional cu disperarea economica a practicantilor. Probabil cele mai frecvente vor fi solicitarea directa, promovarea mincinoasa a serviciilor, reprezentarea incorecta si abuzul de putere al psihoterapeutului in vederea prelungirii inutile a psihoterapiei.

Inapoi la Istoria psihoterapiei

Daca doriti o programare in vederea unei consultatii, mergeti la pagina de contact.

 
 
TopBIZ.ro - afaceri de top!
Alege NET Rom Business pentru succesul afacerii tale!
Copyright © 2007 Psihogen. Toate drepturile rezervate.